De ce să participi la un eveniment Adunat?
Am putea privi moartea ca pe ceva prețios?
Se spune în societate că „ar fi bine să ne acceptăm moartea”, dar îndemnul ăsta poartă în el o nuanță de resemnare, ca și cum n-am avea altceva de făcut decât să ne plecăm în fața unui lucru imposibil de schimbat.
Dacă ne uităm la rădăcina din latină a acceptării, accipere, vedem că are și sensul de a primi, la fel cum am primi un cadou, ceva prețios.
Am putea primi deci moartea ca pe ceva prețios?
Prețios prin mesajele pe care le aduce.
Prin ce scoate la suprafață în viața noastră.
Prin direcțiile la care ne cheamă, urgent și fără menajamente.
Te invităm la un atelier unde vom privi din diferite unghiuri singurul lucru garantat din viață: moartea noastră.
Moartea e mereu în cameră cu noi. Doar că ne facem că nu o vedem. Continuăm să alergăm, să acumulăm, să bifăm, ca și cum am avea timp infinit. Doar că nu avem.
Câteodată viața se crapă puțin: un diagnostic, o despărțire, o înmormântare, un „nu mai e”… și în tăcerea aceea ne lovește realizarea: „Totul se termină.”
La acest atelier nu punem alt dop peste frică.
O chemăm la masă, ca pe un invitat incomod, dar necesar. Nu ca să ne deprimăm, ci ca să ne trezim. Pentru că paradoxul e simplu și crud: cu cât te uiți mai mult la moarte, cu atât te întorci mai viu la viață.
Ne adunăm într-un spațiu ținut cu grijă ca să vorbim despre ce nu se vorbește. Despre ce lăsăm în urmă, despre ce n-am apucat să trăim, despre ce vrem să rămână din noi când plecăm. Nu promitem nimănui catharsis, iluminare sau vindecare. Promitem doar onestitate blândă în fața a ceea ce nu poate fi schimbat.
Ne îmbrăcăm în negru sau cum am vrea să fim înmormântați. Mâncăm colivă, dar nu ca să facem show, ci ca să ne amintim, cu o doză de ironie blândă, că totul trece.
Nimic nu e obligatoriu. Poți vorbi sau poți tăcea. Poți scrie, poți asculta, poți doar să stai acolo ca martor. Spațiul are reguli simple: vorbim despre noi, nu despre ceilalți; nu dăm sfaturi necerute; nu analizăm, nu judecăm, iar tot ce se spune rămâne în cameră.
Acest atelier va fi facilitat de psihoterapeutul Cristi Oarcea, facilitator Adunat.ro.
Cristi Oarcea: Cheamarea mea ca terapeut e strâns legată de tema atelierului. Moartea îmi scoate în evidență cât de puțin durează acest cadou al experientei conștiente pe care l-am primit. Cred ca e un miracol și cred ca poate merită să îl primim, în ciuda suferinței pe care o aduce cu sine. Ca psihoterapeut, îmi doresc sa ajut oamenii sa descopere ce face să merite pentru ei, care e locul din care ei văd existența ca pe un miracol și se pot apropia de ea „without holding back the heart”, cum vor sa trăiască pentru ca la final sa poată spune impacati: „A fost atât de greu…și a meritat!”
De ce să vii la atelier? Pentru că atunci când te apropii de moarte, zgomotul scade. Regretele devin clare. Valorile se reașază. Mărunțișurile se dau la o parte. Vezi ce merită să moară în tine și ce merită adus la viață cât încă ai timp.
Dacă citind asta simți o rezistență, un nod sau o curiozitate greu de explicat, exact acolo e invitația.
În seara asta nu fugim de frică. Nici nu ne lăsăm conduși de ea. O punem pe masă ca să vedem ce ne arată despre felul în care trăim.
Vineri, 3 Aprilie
Imperfect Spritz House, Strada Apollonia Hirscher 9
Ne strângem la ora 18:30
Preț normal: 80-140 de lei (Minim 80 de lei, dar cu posibilitatea de a susține mai mult proiectul dacă simți că poți face asta)
Locuri limitate! Ia-ți acum bilet de pe adunat.ro și hai să punem frica pe masă, conștient și împreună.
PS: Dacă vrei să te asiguri că afli când vor fi următoarele evenimente din București, poți intra în grupul nostru de WhatsApp de anunțuri. (fără spam și mesaje aiurea, doar anunțăm când ne adunăm) Dacă intri, nu uita să pornești notificările ca să nu pierzi mesajele.
Intră în grupul WhatsApp
.